Sentimentul că restul lumii se învârte pe cont propriu, fără ca tu să faci parte din acea vârtej, poate fi una dintre cele mai triste modalități de a te simți. Îți petreci sfârșiturile de săptămână și sărbătorile fără niciun contact uman real, în afara sarcinilor obișnuite – cum ar fi cumpărăturile și rezolvarea diverselor afaceri banale.
Trec ore fără să primești un apel sau un mesaj de la cineva, și simți pur și simplu că nu contezi pentru nimeni, nici măcar pentru familia ta sau pentru oamenii care ar trebui să fie prietenii tăi.
Conceptul singurătății
Sentimentul de a nu avea importanță în comparație cu ceilalți ale căror implicări îi scoate în lume poate fi, potrivit unor cercetări noi, un element al singurătății. Potrivit lui Marcus Mund și colegii săi de la Universitatea Klagenfurt (2023), „Relațiile interpersonale sunt printre cele mai puternice surse de bunăstare și sănătate.” Fără acestea, continuă ei, „indivizii experimentează singurătatea”.
Poate că nu te-ai gândit niciodată la tine ca la o persoană singuratică. Cu toate acestea, sentimentul de izolare pe care-l ai atunci când nu te simți necesar sau dorit poate fi exact legat de această calitate psihologică. Înainte de a încerca să corectezi sau să faci față acestei izolări, un prim pas important ar fi să afli dacă singurătatea este motivul din spatele sentimentului tău de neimplicare.
Deoarece singurătatea este o stare și nu un factor disposițional inherent, odată identificată, ai putea găsi modalități de a depăși acest sentiment și de a simți că există căi către împlinire prin acele relații interpersonale importante.
După cum observă autorii austrieci, chiar dacă singurătatea este importantă pentru sănătatea mentală, nu există o metodă larg acceptată pentru a o măsura. Scopul studiului lor a fost de a stabili cea mai bună modalitate de evaluare a singurătății, atât prin evaluarea măsurilor curente, cât și prin analizarea relației acestora cu rezultatele psihologice importante.
Găsirea celei mai bune metode de măsurare a singurătății
Există nu mai puțin de șase instrumente în literatura despre singurătate, variind de la scale de evaluare cu un singur element până la altele cu între trei și 20 de elemente. S-ar putea crede că un singur element ar fi insuficient pentru a captura aspectele complexe ale acestei stări mentale, dar cu toate acestea, a fost o abordare populară.
De asemenea, s-ar putea întreba dacă modul în care te percepi din perspectiva sentimentului de singurătate corespunde modului în care te văd ceilalți. Dacă ceilalți pot detecta singurătatea ta din semnalele pe care le emiți, acest lucru ar sugera că a devenit o caracteristică centrală a abordării tale față de viață. Unele dintre măsurile folosite se bazează într-adevăr pe evaluările furnizate nu doar de participant, ci și de către o altă persoană.
Datele pentru studiul Universității Klagenfort au provenit din mostre online de adulți (și informatori) din diferite grupe de vârstă adulte, inclusiv un studiu utilizând metode longitudinale. Pe lângă administrarea instrumentelor de evaluare a singurătății, echipa de cercetare a utilizat măsurători ale personalității, inclusiv trăsăturile modelului celor cinci factori (extraversie, nevroticism, deschidere către experiență, agreabilitate și conștiinciozitate), precum și stima de sine, depresivitatea, motivația de afiliere, satisfacția nevoilor, timiditatea și sociabilitatea.
Numărul de interacțiuni sociale zilnice
Au evaluat satisfacția în viață în domenii precum educația, timpul liber, prietenii, familia și relațiile de cuplu. Numărul interacțiunilor sociale raportate de către indivizi în fiecare zi a devenit o corelație a singurătății mai orientată comportamental.
În sine, măsurările singurătății diferă nu doar în lungime, ci și în focalizarea lor, unele evaluând forme „directe” și „indirecte”. Cu alte cuvinte, în loc să le ceară oamenilor să se evalueze pe ei înșiși cu privire la itemul „Mă simt singur” (direct), o măsură indirectă îi îndeamnă pe indivizi să se evalueze pe ei înșiși cu privire la itemul „Mă simt singură”.
Singurătatea socială versus singurătatea emoțională
Un alt aspect pe care autorii îl evidențiază se referă la distincția între singurătatea emoțională și cea socială. „Experimentez o senzație generală de goliciune”, evaluază singurătatea emoțională. Singurătatea socială este evaluată pe baza unor afirmații precum „Există destule persoane pe care mă pot baza atunci când am probleme” (evaluat invers).
După ce au analizat structura statistică a diferitelor scale de singurătate, precum și relația acestora cu personalitatea și satisfacția de viață, autorii au ajuns la concluzia că singurătatea emoțională și cea socială sunt, într-adevăr, aspecte diferite ale singurătății generale. Măsurătorile indirecte, care nu includ în mod explicit singurătatea în afirmații, nu au produs rezultate la fel de clare sau consistente ca evaluările directe ale singurătății.
Surprinzător, în ciuda aparenței de prea simplu, afirmațiile individuale au dovedit a avea un sprijin statistic solid. Cu toate acestea, așa cum concluzionează autorii, astfel de măsurători „pierd din acuratețe”, dar sunt utile în cercetări unde constrângerile financiare sau de timp impun concizie. Cu toate acestea, măsurătorile de singurătate ultra-scurte (de exemplu, cele cu trei afirmații) nu ar trebui utilizate în cadrul terapiei „unde este necesară o perspectivă detaliată”.
În plus, și poate nu este surprinzător, există o puternică concordanță între observatori și participanți în evaluările singurătății. Dacă te simți singur, atunci există o șansă mare ca cei care te cunosc să simtă acest lucru și ei. Autorii sugerează că acest lucru se întâmplă deoarece transmiți semnale emoționale în interacțiunile tale cu ceilalți, atât prin ceea ce spui, cât și prin felul în care o faci.
Implicații pentru viața de zi cu zi și sănătatea mentală
Demonstrând că singurătatea poate fi identificată cu claritate de către individ sau de către informatori, problema care se pune este ce diferență face acest lucru în ceea ce privește calitatea vieții. Autorii concluzionează: „Consecințele ei par să meargă mult dincolo de relațiile sociale și să întunece perspectiva individului asupra vieții în general.”
Evaluarea singurătății tale
Revenind la întrebarea cum să identifici și să faci față sentimentelor de „nu contezi”, studiul austriac sugerează că această convingere poate avea la bază singurătatea. Sortându-ți sentimentul de disconectare față de lumea exterioară și față de relațiile apropiate, începe simplu prin a te întreba pe tine însuți întrebarea folosită în acest studiu dacă te simți singur (sau cât de singur te simți) pe o scară de la 1 la 7.
Acum, după ce ai separat sentimentele de singurătate de celelalte emoții pe care le-ai putea experimenta, poți începe să abordezi acea vibrație pe care o emani altora, aceea de a fi singur. Oamenii observă acest sentiment, în special cei care te cunosc cel mai bine.
Apoi, evaluează de câte ori te întâlnești cu prietenii. Care este natura acestor prietenii – sunt apropiate, apelezi la ei pentru ajutor și sfaturi? Te ajută să rezolvi problemele? Un număr obiectiv al acestor conexiuni ar putea să-ți ofere o referință de la care poți încerca să te reimplici.
Activitățile nu trebuie să fie neapărat palpitante sau profunde, dar pot deveni un punct de plecare pentru dezvoltarea unei apropiere mai mari. Dacă nu poți să-ți imaginezi pe nimeni cu care să te implici în acest proces, încearcă să explorezi activități noi care pot avea o bază socială, cum ar fi participarea la un curs la o școală sau colegiu local.
Singurătatea emoțională, cu conexiunile sale cu depresia, poate fi mai dificil de abordat. Cu toate acestea, depresia este o afecțiune tratabilă, și nu trebuie să trăiești cu ea pentru totdeauna. De fapt, unele tratamente pentru depresie implică exact etapa de mai sus de a practica modalități de implicare în activități care pot îmbunătăți starea de spirit.
Pe scurt: Sentimentul că nu faci parte din ceva important, valoros sau satisfăcător poate proveni dintr-un sentiment subiacent de singurătate. Învingerea singurătății te poate ajuta să te implici mai mult în viață și să ai o existență mai împlinită.
